(II) Informatia din alimente si produse cosmetice

By / 25th ianuarie, 2016 / O Viata Armonioasa / No Comments

Desen realizat de D’Adel

In ziua de astazi, informatia din alimente si produse cosmetice poate fi comparata cu ciupercile otravitoare: iti iau ochii, dar defapt te omoara.

Alimentele si produsele cosmetice fabricate astazi pe cale industriala sunt aproape fara exceptie informate distructiv. Actiunea lor pe termen scurt si lung este slabirea, dependenta si golirea. Marturie stau nenumaratele alergii alimentare, intolerante la produsele cosmetice si multe alte dezechilibre ale starii de sanatate. Nu suntem alergici la capsuni, lapte, rosii, lana, ci suntem alergici la otravurile si conservantii care au schimbat aceste alimente si substante. Suntem alergici la informatiile distrugatoare pe care le contin. Iar acest lucru este suficient.

Conservantii, pe langa substantele chimice din care suunt compusi, smulg alimentelor circuitul natural de crestere: dezvoltare, coacere, cadere, putrezire, nou inceput. De ce este atat de important acest circuit natural? Pentru ca natura a oranduit lucrurile in asa fel incat un fruct, o leguma, o floare sa aiba toti nutrientii atat de necesari organismului in faza finala a coacerii. Avem impresia ca daca culegem ceva inainte de coacerea naturala si il trimitem in supermarket pentru a termina procesul coacerii acolo, este acelasi lucru cu un aliment cules la momentul potrivit. Din pacate, nu facem altceva decat sa preluam informatiile distrugatoare si le transmitem mai departe corpului nostru, ca o forma de chimioterapie:

Stop! Opreste-te din crestere si coacere. 

ADN-ul nostru este format intr-o proportie de aproximativ 10% din informatie proprie, restul de 90% fiind luata din hrana: alimente si hrana pentru piele (produse de ingrijire corporala). Daca mai adaugam si faptul ca o data la 7 ani toate celulele din corpul nostru sunt celule noi, avem o imagine de ansamblu destul de clara asupra informatiei din care sunt formate aceste noi celule. Alegerea este in mainile noastre: din ce fel de informatie vrem sa se formeze noile noastre celule, noul nostru corp: informatie vie sau distrugatoare?

O caracteristica interesanta a informatiei distrugatoare este ca se face imediat observabila; poate fi descoperita imediat daca este cautata.

In mod normal organismul are nevoie de un timp pentru a “cunoaste” alimentele, a le descompune si apoi a le transporta catre diferite organe si apoi, prin reactia organului respectiv, a afla daca anumite substante distrug sau sunt utile. Doar substantele distrugatoare care irita mucoasa stomacala pot fi recunoscute mai repede decat celelalte. De aceea informatiile distrugatoare pot fi recunoscute chiar imediat dupa prima muscatura, dupa prima bucata inghitita, printr-o multitudine de reactii, dupa predispozitie: oboseala asemanatoare lesinului, oboseala care se instaleaza lent, schimbarea starii psihice, pierderea brusca a chefului, senzatie de gol, sentiment de resemnare.

Chiar daca toti detinem aceasta forta de recunoastere a informatiei (fie ea vie sau daunatoare), fiecare om reactioneaza diferit: multi si-au ascutit intr-atat de mult simturile incat prezinta aceste reactii inainte de a se atinge de alimentele respective, altii le-au lasat atat de mult sa doarma, incat nu le recunosc nici atunci cand ajung in stomac.

Sa nu uitam totusi ca este vorba de exercitiu si ca alegerea este numai in mainile noastre: ascultam sau nu propriul corp.

Cum putem accesa mai multa informatie vie decat distrugatoare? Simplu! Prin constientizare; prin (re)conectarea cu propriul nostru corp.

Cu cat suntem mai constienti de propriile noastre actiuni, cu atat primim informatii mai intense despre ce este bun si ce este daunator pentru noi. Cu cat devenim mai constienti si mai conectati la noi, cu atat mai repede “dispar ca prin minune” comportamente si sentimente de care nu credeam ca ne vom descotorosi vreodata. Cu cat devenim mai constienti si mai conectati la noi, cu atat ne detasam mai mult de drama noastra zilnica, de sentimentul ca totul ni se intampla “numai noua” si nu avem de ales; devenim mai sinceri cu noi insine si, implicit, cu cei din jurul nostru; gandurile, sentimentele si actiunile noastre merg in aceeasi directie, intentia fiind clara si transparenta.

Unul dintre cei mai importanti purtatori de informatie este apa, daca nu CEL mai important. Daca ne gandim ca alimentele pe care le mancam, produsele de ingrijire corporala si a casei pe care le folosim si corpul nostru contin o cantitate considerabila de apa, ne putem da seama cat de importanta este aceasta in transmiterea informatiei. (Voi reveni cu un material despre apa in perioada urmatoare)

Multe izvoare din lume dovedesc ceea ce pot insemna informatiile vii pentru apa, o parte considerabila din ele devenind locuri de pelerinaj cunoscute in intreaga lume.

“Pentru a se purifica, apa trebuie sa treaca peste sapte pietre”: cea mai buna apa si apa gandita pentru noi, oamenii, provine din izvoare ce ajung singure la suprafata. Apa a atins deja un proces de “coacere” necesar, devenind apa curata, apa vie, autopurificandu-se. Este apa ce contine informatii vii. Din contra, panza freatica a fost luata putin prea devreme, procesul semanand in mare masura cu o “nastere prematura”, care nu contine inca toate fortele vitale de care are omul nevoie. Natura nu i-a dat inca drumul pentru ca procesul de “coacere” nu era gata inca. Din acest motiv multe ape minerale sunt moarte din punct de vedere informational, acoperind exclusiv nevoia de lichid si slabindu-ne pe termen lung sistemul imunitar, indiferent cat de multe substante “sanatoase” contin.

As vrea sa exemplific cu o povestioara. 🙂

Un grup de persoane a naufragiat si a supravietuit timp de cateva luni, fara nicio rezerva de apa sau mancare. Singura lor hrana a fost apa oceanului, care teoretic te omoara, in nici un caz nu te tine in viata timp de cateva luni. Si totusi… cum au reusit? Fiind intrebati acest lucru, unul dintre ei a raspuns:

Cand nu am mai putut de sete si mai aveam foarte putina forta in noi, am apelat la singura resursa disponibila: apa de mare. Ne-am imaginat ca bem cea mai pura apa dulce, izvorata dintr-un izvor montan, ce ne potoleste setea si ne astampara foamea. Iar gustul apei de mare a devenit dulce.

Acest principiu se aplica si in cazul unei persoane care aparent isi doreste sa slabeasca si tine tot felul de diete, nemancand mai nimic toata ziua, dar imaginandu-si numai bunatati si modul in care le degusta pe fiecare in parte.

Informatii vii la lucru. 🙂
In articolul urmator vom vorbi despre recunoasterea si diferentierea informatiei primite.


Leave a Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.